62 – O SOSIRE TRIUMFALĂ

LACRIMI, DAR ȘI BUCURIE

Imaginează-ți o lungă procesiune de oameni de toate vârstele, tineri, bâtrâni, copii. Aceștia sunt pelerinii care merg la Ierusalim pentru marea sărbătoare de Paște; în fruntea acestei procesiuni se află Isus și ucenicii săi. Pe măsură ce se apropiau de un sat, Isus le-a zis celor doi ucenici:

– Duceți-vă în satul dinaintea noastră. Când veți intra, veți găsi o măgăriță legată cu mânzul ei lângă ea. Dezlegați-i și aduceții la Mine.

Ucenicii au fost uimiți. Cum vor dezlega aceste animale? Ce vor spune oamenii? Isus a adăugat:

– Dacă vă va zice cineva: «Dar ce faceți aici? De ce dezlegați aceste animale?», veți răspunde:

– Domnul are nevoie de ele, dar vi le vom aduce înapoi. Ști tu de ce face Isus aceasta? El va împlini ceea ce a vestit un profet cu mult timp în urmă:

– Ierusalime! Ierusalime, le-a zis el, iată, Împăratul tău vine la tine. El este smerit și plin de blândețe, călare pe un mânz.

Niciodată n-a fost văzut nici un împărat călare pe un măgar. Regii își călăresc cu mândrie cei mai frumoși cai. Sosesc ca niște cuceritori în sunetul trâmbițelor, înconjurați de garda lor regală. Vor să-și etaleze bogăția și puterea, dominația lor asupra poporului. Deci, înseamnă că Isus nu este un rege ca ceilalți regi?

Cei doi ucenici ajung în sat. La o curbă a drumului, găsesc o măgăriță și mânzul ei. Îi dezleg.

– Uau! Ce faceți? Aceste animale sunt ale noastre! De ce le dezlegați?

– Pentru că Domnul are nevoie de ele. Nu vă faceți griji!

Vi le vom aduce înapoi! Îi lăsă să plece. Când ajung la Isus, își pun hainele pe spatele măgarului și îl pun să stea pe el. Oamenii își întind hainele pe drum ca pe niște covoare. Alții merg pe câmp. Taie ramuri de palmieri, măslini și crenguțe. Formează o gardă de onoare pentru el și Îl laudă pe Dumnezeu cu voce tare.

– Slavă lui Dumnezeu! A făcut mari minuni pentru noi! Slavă lui Dumnezeu! Strigă de bucurie pentru că sunt convinși că Isus va deveni rege al țării. El îi va alunga pe romani și îi va face toți bogați și fericiți.

– Osana! Osana! Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! El ne va izbăvi de dușmanii noștri. El va fi regele nostru. Trăiască regele! Trăiască regele! Slavă lui Dumnezeu!

Copiii sar și strigă de bucurie. Îl laudă pe Dumnezeu. Dar bărbații religioși și fariseii se înfurie. Nu suportă să vadă mulțimea aclamându-L pe Isus.

– Nu te deranjează tot zgomotul acesta? îi spun ei. Nu auzi ce spun? Nu ai putea să-i faci să tacă? Nu! Deloc! răspunde Isus. Dacă acești oameni care sunt acolo tac, dacă încetează să-L preaslăvească pe Dumnezeu, atunci pietrele vor începe să strige și să-L laude pe Dumnezeu!

Se apropie de Ierusalim.

O mare tristețe îl cuprinde pe Isus. Plânge pentru că iubește acest oraș și locuitorii lui și știe că în câțiva ani, o mare nenorocire se va întâmpla din cauza răutății lor. Ar vrea atât de mult să-i cruțe de această catastrofă, dar ei nu vor să asculte. Încă nu au înțeles că el nu a venit să domnească peste țară, ci să domnească în inimile lor, să le schimbe viața.

– Ah! Ierusalime!, a spus El. Dacă ai fi înțeles cum să fii mântuit. Dacă ai recunoaște că Eu sunt Mântuitorul promis.

Dacă ai cere în sfârșit iertare pentru păcatele tale și ai asculta de Dumnezeul tău! Dar nu înțelegi și o mare nenorocire este pe cale să se întâmple.

ȘI TU ȘI EU!

Isus este foarte trist. Lacrimile îi curg pe față. Acum intră în Ierusalim.

Locuitorii sunt turbulați. Își pun întrebări.

– Dar ce se întâmplă? Cine este acest rege care sosește călare pe un măgar? Asta nu s-a mai văzut niciodată! Mulțimea bucuroasă răspunde:

– Dar! Este Isus! Este Isus, profetul care vine din Nazaret! Este regele care vine de la Dumnezeu!

Și copiii, de la cel mai mic la cel mai mare, sar de bucurie. Îl înconjoară pe Isus, cântând laudele lui Dumnezeu din toată inima.

Crezi că este posibil să fii trist și fericit în același timp? Da, este posibil.

Când Isus ajunge la Ierusalim, plânge din cauza nenorocirilor care se vor abate asupra locuitorilor orașului și Se bucură când aude cântecele și laudele mulțimii și mai ales ale copiilor.

După părerea ta, ce Îl face fericit astăzi? Da, Se bucură când aude copiii lăudându-L. Îl lauzi? Te gândești să-i mulțumești? Îți sugerez să te gândești la tot ce îți dăruiește în fiecare zi, la aerul pe care îl respiri, la mâncarea din farfurie, la părinții tăi, la prietenii tăi și mai ales la bunătatea Lui și la dragostea Lui pentru tine. Vei găsi multe motive să-i spui „Mulțumesc, Isuse! Te laud! Îți mulțumesc că mă iubești!”

ȘI NOI, PĂRINȚII!

În ciuda protestelor religioase, Isus nu numai că i-a lăsat pe copii să-L laude, dar a considerat normal ca aceștia să facă acest lucru, chiar dacă nu era conform „normelor religioase”. Este bine ca și copiii noștri să învețe de la o vârstă fragedă să-și exprime liber recunoștința și lauda. Să-L laude spontan pe Domnul, în felul lor, cu propriile lor cuvinte. Și să fim noi modele pentru ei, părinți care, asemenea lui David, Îi cânta lui Dumnezeu:

Bunătatea Ta este mai bună decât viața, buzele mele Te laudă. Te voi binecuvânta toată viața mea, îmi voi ridica mâinile în Numele Tău.

(Psalmul 63)