79 – VOR PIERI TOȚI ÎN ACEST NAUFRAGIU?

În orașul Cezareea, trăia Corneliu, un ofițer roman. Deși nu era evreu, se închina lui Dumnezeu. Se ruga regulat, la fel ca întreaga sa familie.

Era un om generos. El dădea adesea daruri evreilor săraci. Într-o zi, pe la ora trei după-amiaza, într-o viziune, a văzut un înger al lui Dumnezeu intrând în casa lui și zicându-i:

– Cornelie!

– Ce este, Doamne?, a întrebat Corneliu, înspăimântat.

– Rugăciunea ta a fost ascultată, i-a zis îngerul, pomenile tale au fost plăcute lui Dumnezeu. Trimite acum oameni în cetatea Iope ca să-l cheme pe Petru. El era în casa unui tăbăcar a cărui casă era lângă mare.

Corneliu a trimis imediat doi slujitori și un soldat.

A doua zi, cei trei mesageri s-au apropiat de Iope.

Pe la prânz, Petru s-a suit pe terasa casei să se roage.

Îi era foame și voia să mănânce. În timp ce i se pregătea masa, el continua să se roage și, deodată, a văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare coborând pe pământ. Înăuntru, roiau patrupede, reptile și păsări, tot felul de animale pe care evreilor nu le era îngăduit să le mănânce, pentru că erau cunoscute ca fiind necurate.

– Petru, scoală-te! Taie și mănâncă!

– O, nu! Doamne! Nu pot face una ca asta, este imposibil! N-am mâncat niciodată nimic spurcat sau necurat.”

Glasul a insistat:

– Ceea ce Dumnezeu a declarat curat, să nu-l socotiți spurcat! Vedenia s-a repetat de trei ori, apoi pânza s-a ridicat înapoi spre cer.

– Nu înțeleg, și-a zis Petru în sine. Ce vrea Dumnezeu să-mi spună?

Între timp, sosiseră bărbații trimiși de Corneliu. Ei stăteau acolo la ușă, dar Petru se întreba încă despre tâlcuirea vedeniei.

Duhul Sfânt i-a zis:

– Petru, sunt niște oameni care te caută. Coboară imediat și du-te cu ei, fără să eziți. Eu sunt cel care i-a adus aici.

Petru a coborât imediat.

– Iată-Mă!, le-a zis el.Mă căutați, dar spuneți-mi de ce ați venit aici!

– Am venit din partea lui Corneliu, un ofițer roman. El este un om drept, sfințenic lui Dumnezeu, și toți iudeii îl vorbesc de bine. Un înger al lui Dumnezeu l-a rugat să te invite în casa lui pentru a te asculta.

Petru îi aduce înăuntru, le dă mâncare și un loc de cazare peste noapte. A doua zi, pleacă cu ei, însoțit de câțiva ucenici din Iope.

Corneliu îi așteaptă. Și-a invitat toată familia și prietenii cei mai apropiați. De îndată ce îl vede pe Petru, se aruncă la picioarele lui și se prosternează.

– Nu! i-a zis Petru, ajutându-l să se ridice. Scoală-te! Sunt doar un om simplu ca tine! Intrând în casă, Petru găsește pe toți acești oameni adunați ca să-l asculte. Le-a zis:

– Dacă sunt aici, înaintea voastră, este datorită intervenției lui Dumnezeu. Știți că este interzis unui iudeu să se împrietenească cu un străin sau să intre în casa lui. Dar Dumnezeu m-a învățat să nu socotesc pe niciun om drept spurcat sau necurat. De aceea am venit fără ezitare când m-ați chemat. Dar de ce ai trimis după mine?

Corneliu povestește ce i-a spus îngerul, apoi adaugă:

– Acum, fiindcă suntem cu toții adunați în prezența lui Dumnezeu, suntem gata să ascultăm ceea ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.

– Recunosc, spune Petru, că Dumnezeu nu face nicio distincție între persoane. El vrea ca toți oamenii să-L cunoască și să fie mântuiți.

Le povestește despre venirea lui Isus, semnele și minunile pe care le-a făcut, arestarea sa, moartea sa, învierea sa și adaugă:

– Am văzut tot ce a făcut El, suntem martori; El este Mântuitorul făgăduit. Oricine crede în El primește iertarea păcatelor sale. Deodată, în timp ce spunea aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a pogorât peste Corneliu și prietenii lui.

Ucenicii de origine evreiască, care veniseră cu Petru, au fost foarte uimiți.

– O! Dumnezeu își revarsă Duhul Sfânt și peste ei. Ei vorbesc în alte limbi! Ei povestesc despre minunile și măreția lui Dumnezeu în limbi pe care nu le cunosc!

Toți acești oameni, evrei și neamuri, încep apoi să-L slăvească pe Dumnezeu împreună.

– Ei bine, atunci! a spus Petru, din moment ce credeți în Isus și Dumnezeu v-a umplut cu Duhul Sfânt, vă vom boteza în apă, așa cum a cerut El.

Din ziua aceea, Petru și ucenicii predică tuturor celor pe care îi întâlnesc, evrei și neamuri deopotrivă, iar Evanghelia continuă să se răspândească departe și aproape.

ȘI TU ȘI EU!

Nu te cunosc, dar știu un lucru: Dumnezeu te iubește. Amintește-ți întotdeauna că El nu face nicio distincție între oameni, rase, poziție în societate, săraci, bogați, cei sănătoși și cei care plâng, cei care suferă. Acesta este marele adevăr pe care l-a înțeles Petru. Dumnezeu îi acceptă pe toți cei care Îl iubesc pe Isus și cred în El. Nicio diferență, nicio preferință! Isus te iubește și vrea să te binecuvânteze!

ȘI NOI, PĂRINȚII!

Acum 4.000 de ani, Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va binecuvânta pe urmașii săi, evreii, dar și toate familiile pământului. Această promisiune s-a împlinit 2.000 de ani mai târziu, odată cu venirea lui Isus, jertfa Sa și învierea Sa. Această mare binecuvântare este mântuirea veșnică, care este oferită tuturor oamenilor, tineri și bătrâni, tuturor celor care cred în El și vor săL urmeze. Dar cum vor crede contemporanii noștri dacă nimeni nu le spune despre ea? Aceasta este misiunea care ne-a fost încredințată: să facem cunoscută această mare mântuire copiilor noștri, celor dragi, dar și celor care sunt departe.