4 – PRIMUL OM ȘI PRIMA FEMEIE, CUM AU APĂRUT EI ?

După ce a creat pământul, cerul și toate animalele, Dumnezeu s-a uitat și a spus:

– Totul este foarte bun!

Dar capodopera sa nu era încă terminată.

Toată această natură a format un palat magnific colorat și parfumat, unde nu lipsea nimic, dar… pentru cine? Nu era nimeni.

Dumnezeu a luat țărână din pământ și cu acel pământ a modelat o ființă umană cu picioare, brațe, cap, organe, mușchi și creier.

A creat o ființă magnifică, dar care nu se mișca. Inima lui trebuia să înceapă să bată, sângele lui trebuia să circule, iar plămânii lui trebuiau să se umple cu aer.

Dumnezeu i-a suflat în nări o suflare, suflarea vieții, iar această ființă neînsuflețită a devenit apoi o ființă vie, exact ca tine și ca mine. Avea un corp pentru a alerga, a atinge, a gusta, a vedea, a auzi și a vorbi; avea, de asemenea, un suflet și un spirit pentru a gândi, a iubi, a alege și a decide. Dumnezeu crease o ființă foarte inteligentă, superioară tuturor animalelor.

Dumnezeu a așezat acest om într-o grădină magnifică, plină cu tot felul de copaci plăcut de privit și acoperiți cu fructe bune de mâncat. I-a cerut să o cultive și să aibă grijă de ea; era o ocupație foarte plăcută, deoarece nu existau buruieni sau spini.

Apoi Dumnezeu a adus toate animalele la Adam. Ce procesiune! Știi de ce?

Dumnezeu voia să vadă cum le va numi Adam, ce nume le va da.

De aceea, acea figură de blană care se agață de eucalipți se numește „panda”, iar acea mică creatură care se mișcă mereu odată cu casa ei se numește „țestoasă”. Știți ce s-a întâmplat în ziua aceea?

ȘI TU ȘI EU!

Dumnezeu i-a spus lui Adam să domnească peste toate animalele și să aibă grijă de toată creația.

În acel paradis, omul nu a găsit nici o ființă ca el, nimeni care să-i semene. Se simțea singur; nu avea pe nimeni cu care să-și împărtășească viața, intimitatea.

Dumnezeu a spus:

– Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor care i se potrivește perfect.

L-a făcut pe Adam să cadă într-un somn foarte adânc. A luat una dintre coastele lui.

Cu acea coastă, a format o altă ființă vie, pe care a adus-o lui Adam.

Ce surpriză și ce bucurie! Adam a strigat:

– De data aceasta, iată cineva care este ca mine, de același sânge ca mine! Ea va fi numită femeie pentru că a fost luată din bărbat.

Ea a fost prima femeie, Eva.

Adam a iubit-o. S-au unit, a fost prima căsătorie. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia și le-a spus să aibă copii, să formeze o familie.

La sfârșitul acelei a 6-a zile, Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse și a spus:

– Este foarte bine! A fost mulțumit.

Adam și Eva, primii doi oameni, erau perfecți. Trăiau într-o frumoasă armonie. În fiecare noapte… știți ce s-a întâmplat? Dumnezeu venea să-i vadă și vorbea cu ei.

Dar după a 6-a zi a venit a 7-a zi.

Ei bine, Dumnezeu s-a odihnit de toată munca Lui, de tot ce făcuse.

Când mă uit la oamenii din jurul meu, îmi spun: „Acest domn, această doamnă, acest bătrîn, acești copii, nu au venit întâmplător, Dumnezeu a fost cel care le-a dat viață. Și… fiecare este diferit.” » Când te uiți la mâini, la degete, la încheieturi, la unghii, la piele, la tot ce poți face cu mîinile tale, cu siguranță poți spune împreună cu mine „Este cu adevărat minunat, îți mulțumesc, Doamne!” Corpul nostru este o minune, depinde de tine și de fiecare dintre noi să avem grijă de el.

Poți reciti capitolele 1 și 2 din cartea Genezei, vei găsi povestea noastră.

Să răspundem la întrebarea: Cum erau Adam și Eva? Adam și Eva erau ca noi.

ȘI NOI, PĂRINȚII!

În ceea ce privește originea vieții, copiii noștri pot auzi diferite teorii, este important să le întărim credința în acest Dumnezeu Creator. Cum?

Pur și simplu amintindu-le povestea creației, trezindu-i într-un mod foarte simplu și natural, la frumusețea naturii, la respectul pentru pământ, la respectul pentru ei înșiși, corpul lor, spiritul lor și fiecare ființă umană.

Primele instituții ale lui Dumnezeu, căsătoria și unitatea familială, sunt puse la îndoială în multe țări; noi ne întărim copiii amintindu-le ceea ce a stabilit Dumnezeu.