56 – CUM SĂ MERGI ÎN RAI

TÂNĂRUL CARE AVEA UN IDOL ÎN INIMA SA

Isus și ucenicii săi sunt în drum spre un alt sat. Abia au făcut câțiva pași când un tânăr vine în fugă. De îndată ce este lângă Isus, cade în genunchi înaintea Lui.

Are o întrebare care îl frământă de mult timp.Unde va merge când va muri?

Se gândește adesea la rai și la iad și, bineînțeles, nu ar vrea să meargă în iad, dar nu este sigur că va merge în rai. Îl întreabă pe Isus:

– Învățător bunule, ce lucru bun trebuie să fac ca să dobândesc viața veșnică, ca să merit să merg în rai?

– Dacă vrei să ai viață veșnică, pune în practică poruncile lui Dumnezeu.

– Și care porunci?

– Le știi! De exemplu: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți despre alții, să nu faci rău nimănui, să-ți cinstești tatăl și mama și apoi să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Iată, tânărul este asigurat.

– Toate acestea! Dar, eu încerc să fac asta de când eram mic. Ce-mi mai lipsește?

Isus îl privește cu mare afecțiune pentru că vede că acest tânăr vrea cu adevărat să asculte de poruncile lui Dumnezeu, să facă binele, dar este ceva care îi scapă complet.

Isus îi va dezvălui ce este în inima lui și îl împiedică să meargă în rai.

– Vezi, tinere, îți lipsește un lucru. Du-te! Vinde ce ai și dă banii săracilor și vei avea o comoară în cer. Și după aceea, întoarce-te și urmează-Mă.

Tânărul devine foarte trist.

Se gândește la casa lui luxoasă, la câmpurile lui acoperite cu măslini, la viile lui și apoi la bijuteriile lui, la banii lui. Dă din cap.

– Dar! Nu este posibil! Nu voi avea niciodată curajul să las toate acestea; țin prea mult de ele!

El înțelege că ceea ce îi umple inima este dragostea pentru bogățiile sale. Le iubește mai mult decât orice, mai mult decât pe Dumnezeu și mai mult decât pe alții. Se ridică încet, îi întoarce spatele și pleacă cu inima grea. Văzându-l plecând, Isus le-a spus ucenicilor săi:

– Adevărat vă spun că unui bogat îi va fi foarte greu să intre în Împărăția cerurilor. Lui îi este și mai greu decât unei cămile să treacă prin poarta unei cetăți. Există tot felul de bogății și idoli.

acolo, toți gânditori. Deodată, Petru a spus:

Ucenicii sunt foarte surprinși, pentru că se gândeau că pentru bogați totul este ușor. Dacă sunt bogați, se gândeau ei, este pentru că sunt binecuvântați de Dumnezeu.

l întreabă pe Isus.

– Dacă bogații nu pot fi mântuiți, atunci cine va fi, cine va intra în rai?

– Este imposibil pentru oameni, dar ceea ce oamenii nu pot face singuri, Dumnezeu poate face. El poate schimba inimile celor care sunt atașați de bogățiile lor și îi poate mântui.

Ucenicii au stat

– Și noi ce putem spune, Doamne! Știi că am lăsat totul ca să Te urmăm? Ce se va întâmpla cu noi?

– Este adevărat, ați lăsat totul ca să mă urmați, dar vă promit că nu veți duce lipsă de nimic pe pământ și într-o zi veți fi cu mine în cer.

ȘI TU ȘI EU!

Să revenim la întrebarea noastră, de ce a plecat acest tânăr atît de trist? Ei bine, pentru că înțelesese că Dumnezeu nu era pe primul loc în viața lui. Își iubea bogățiile mai mult decât orice. A plecat atât de trist, dar, după părerea ta, ce altceva ar fi putut face?

Ar fi putut să-i spună lui Isus: „Tu îmi cunoști inima, gândurile, Tu știi că nu pot face ce-mi spui Tu, nu am puterea, îmi iubesc prea mult bogățiile; așa că te rog, ajută-mă, schimbă-mi inima ca Dumnezeu să aibă cu adevărat primul loc”, și Isus ar fi făcut-o.

Într-adevăr, Isus nu l-a condamnat. Nu i-a spus: „Oh! S-a terminat pentru tine, vezi cum ești, nu vei merge în rai, nu meriți.” Ci, cu mare afecțiune, i-a arătat egoismul său și nevoia sa de a fi iertat de Dumnezeu pentru a merge în rai.

Voi adăuga un ultim cuvânt. Cînd ești bogat, crezi că trebuie să vinzi tot ce ai ca să mergi în rai? Nu, avem nevoie de bani ca să trăim, dar în această poveste, Isus ne avertizează că banii pot deveni atât de importanți încât pot ocupa rapid primul loc în inimile noastre; este ceea ce numim idol. Nu doar banii pot fi idoli, există multe alte lucruri.

Problema cu idolii este că ei iau locul lui Dumnezeu în inimile noastre, în viețile noastre.

ȘI NOI, PĂRINȚII!

În ultima noastră poveste, am văzut că Împărăția lui Dumnezeu aparține copiilor și celor ca ei, care sunt nepretențioși, care nu au nevoie să înțeleagă totul pentru a crede, care sunt simpli și încrezători.

Astăzi, în povestea tânărului bogat, descoperim cât de greu este pentru adulți să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Vor să facă ceva, să acționeze pentru a merita, pentru a câștiga raiul. Dar aceasta este o iluzie; este uitarea stării propriilor noastre inimi, care este incapabilă să răspundă voinței lui Dumnezeu. Viața veșnică nu se merită, nu poate fi câștigată, este un dar, un cadou care trebuie primit.

Cât despre bogății, oare cuvintele lui Isus înseamnă că credincioșii trebuie să vândă tot ce au? Nu, desigur că nu! Trebuie să ne gândim la nevoile noastre, la cele ale familiei noastre și la nevoile altora. Dar Isus ne avertizează că acestea pot deveni rapid idoli și ne pot face treptat să uităm dragostea lui Dumnezeu.

Puteți medita la toate acestea și puteți purta o discuție despre asta cu copiii.