73 – ÎNALȚAREA LUI ISUS

În timp ce îl urmau pe Isus din oraș în oraș, din sat în sat, ucenicii au fost martori la minuni extraordinare. Apoi L-au văzut suferind cumplit și murind pe cruce.

Ce avea să se întâmple cu ei acum că era mort? Există disperare, gol, lacrimi. Totul s-a terminat.

Dar, în Duminica Paștelui, mulți declară că El este din nou viu, că L-au văzut. Unii îi cred, alții nu.

– Poate că au văzut un duh, o fantomă?

– Nu! Isus a înviat cu adevărat și timp de patruzeci de zile li se arată.

Ce bucurie să-L găsească pe Prietenul lor, pe Domnul lor!

Într-o zi, sunt cinci sute dintre ei în același loc și deodată El apare. El dă dovada că este într-adevăr viu.

Îi vorbesc, Îl ating, mănâncă cu El. Văd semnele cuielor din mâinile Sale și rana din coasta Lui.

Da! Isus este într-adevăr viu, dar într-un corp diferit care Îi permite să treacă prin ziduri și uși închise, să apară și să dispară când vrea și unde vrea.

Le explică cum Moise și profeții anunțaseră că va suferi, va muri și în sfârșit va învia.

Într-o zi, apostolii pornesc la drum pentru că au o întâlnire foarte importantă.

– Hai să mergem!, spun ei. Domnul ne așteaptă pe Muntele Măslinilor.

Când Isus li se arată, ei îngenunchează și își pleacă capetele în semn de respect.Se prosternează înaintea Lui. Apoi El le spune:

– Toată puterea mi-a fost dată pe pământ și în cer! Aceste cuvinte răsună în mintea ucenicilor.

– Toată puterea! Deci este o putere nelimitată.

Niciun rege, niciun șef de stat nu are o asemenea putere; Isus este singurul. El a făcut ceea ce niciun om nu a fost în stare să facă. A dat vedere orbilor. A vindecat schilozi și leproși. A scos demoni. A transformat viața lui Zacheu. A înviat fetița care tocmai murise. A hrănit mii de oameni… A umblat pe mare și a potolit vântul. Și, mai mult, Și-a dat viața pe cruce. Și acum este viu! Ucenicii sunt foarte atenți la cuvintele lui Isus. Este un moment solemn.

– Acum, le-a spus El, mă voi întoarce la Tatăl Meu și voi veți călători prin lume și veți vesti tot ce v-am învățat! Veți fi misionari! Le veți spune oamenilor că păcatul, adică neascultarea față de Dumnezeu, îi duce în iad, dar le veți spune și că Eu am venit ca ei să poată intra în prezența lui Dumnezeu. Spuneți-le că îi iubesc, că am fost pedepsit în locul lor. Cei care cred în Mine, botezați-i. Nu Mă veți mai vedea, dar fiți liniștiți, nu veți fi singuri pentru că Eu voi fi cu voi în fiecare zi, până la sfârșitul lumii. Vă veți ruga pentru bolnavi în numele Meu și ei vor fi vindecați. Veți face mari minuni. Veți vorbi în limbi pe care nu le cunoașteți.

Ucenicii sunt uimiți de toate cuvintele Sale. Isus le-a spus din nou:

– Deocamdată, rămâneți în Ierusalim, căci în puține zile veți primi putere, Duhul Sfânt. El vă va da puterea de care veți avea nevoie pentru a îndeplini această mare misiune pe care v-o încredințez.

Termină de dat instrucțiunile Sale, apoi îi binecuvântează.

Și acolo Se ridică spre cer.

Se înalță, se înalță din nou. Ucenicii sunt uimiți!

Îl urmăresc cu privirea și apoi, nimic. Nu-L mai văd. Isus a dispărut într-un nor.

Ucenicii rămân acolo, fără să se miște, fără să spună un cuvânt.

Doi îngeri îmbrăcați în alb, ca niște oameni, li se arată. Le spun:

– De ce continuați să priviți spre cer? Nu-L veți mai vedea pe Isus. El a venit pe pământ ca să mântuiască oamenii, ca să-Și dea viața, iar acum S-a întors în cer la Dumnezeu, Tatăl Său. El este în Glorie pentru totdeauna. Nu-L veți mai vedea pe pământ, dar într-o zi, El se va întoarce. Așa cum L-ați văzut înălțându-se la cer, El va coborî în același fel pe un nor.

Îngerii dispar, iar ucenicii îl adoră pe Isus.

– Ce zi de neuitat, își spun ei. Tocmai am trăit evenimente unice și atât de glorioase. Vor rămâne gravate în inimile noastre pentru totdeauna! Ce bucurie să știm că Isus a fost primit de Dumnezeu, că El este pentru totdeauna în Glorie! Acum, să ne întoarcem repede la Ierusalim. Le vom spune celorlalți tot ce am văzut și auzit. Vor putea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu noi.

Cu inimile pline de bucurie, pleacă să li se alăture celorlalți ucenici.

ȘI TU ȘI EU!

Nu știu cum ai reacționat când ai auzit această relatare a Înălțării lui Isus, a urcării Sale la cer. Din partea mea, cred că ucenicii trebuie să fi fost complet copleșiți de ceea ce au auzit și uimiți de ceea ce au văzut: Isus ridicându-se la cer și apoi dispărând în nor, și doi îngeri vorbind cu ei.

Despre îngeri, îți amintești ce au spus? Aceasta este întrebarea pe care ți-am pus-o. Ei au spus că Isus este pentru totdeauna în cer. De aceea nu-L poți vedea acum, dar într-o zi El se va întoarce pe un nor pentru a-i căuta pe cei care Îl iubesc și Îl ascultă. Astăzi, El nu S-a întors încă, dar între timp, tu și eu ne putem ruga Lui, Îl putem lăuda și Îl putem adora. El ne vede, ne aude și vrea să ne facă bine. Așadar, vorbește des cu El, spunei ce este în inima ta, bucuriile tale, necazurile tale, grijile tale și mulțumește-i că și-a dat viața pentru tine.

ȘI NOI, PĂRINȚII!

Tocmai ați ascultat sau citit această poveste în familie, așa că continuați aceste momente lăudându-L pe Domnul cu toții împreună, fiecare cu propriile cuvinte, și încheiați cu un cântec de laudă, de închinare.

Povestea Înălțării la Cer se găsește în Evanghelia după Luca, în capitolul 24, versetele 50-53, și în primul capitol din Faptele Apostolilor, versetele 1-14.