26 – ȘI TU… CUM TE ROGI?

UNDE, CÂND ȘI CUM SĂ VORBEȘTI CU DUMNEZEU

– Petre: Bun venit amândurora. Mă bucur foarte mult să vă urez bun venit astăzi. Știu că aveți lucruri interesante de spus și câteva întrebări, așa că haideți. Vrei să începi, Lorena?

– Lorena: Da! Aș vrea să știu de ce Isus a spus în Tatăl Nostru că trebuie să mergem în camera noastră ca să ne rugăm lui Dumnezeu? Mă rog și în alte părți.

– Petre: De fapt, Dumnezeu te vede și îți aude rugăciunea, fie că ești în camera ta, în autobuz, lângă o apă sau în altă parte. Locul nu este cel mai important, ci mai presus de toate ceea ce se întâmplă în jurul tău, în mintea ta și în inima ta. Isus ne spune să mergem în camera noastră și să închidem ușa pentru că, în general, este un loc liniștit unde putem fi singuri, dar poate fi și într-un alt loc unde nu vei fi deranjată. Îți închizi telefonul mobil, tableta, ești complet singur cu Dumnezeu și poți vorbi cu El. Pavel, ai văzut vreodată oameni care închid ochii când se roagă?

– Pavel: Da! Și eu fac asta.

– Petre: Când închidem ochii, ne putem concentra mai bine.

– Pavel: Uneori, mă rog când sunt la școală. Nu vorbesc cu voce tare, ci în inima mea. Nu închid ochii așa, dacă sunt prieteni prin preajmă, nu își dau seama că mă rog.

– Petre: Să mă rog cu voce tare, e o senzație plăcută. Ne auzim vorbind cu Dumnezeu, dar uneori, e adevărat, o facem în inimile noastre, în mintea noastră, și Dumnezeu ne aude deasemeni.

– Pavel: Dacă prietenii mei ar vedea că mă rog, ar râde de mine. Sunt mulți care nu cred în Dumnezeu.

– Petre: Batjocura doare mult. Știm cu toții asta. Și Isus a experimentat batjocura și marea răutate. El ne poate înțelege. Mulți copii nu cred în Dumnezeu; poate că nu-L cunosc? Nu știu că El există, dar fiecare are dreptul la respect.

– Lorena: Odată, le-am spus prietenelor mele că mă rog și au râs, dar nu contează. Una dintre ele are multe probleme și plânge des, așa că vine să mă vadă. Amândouă stăm într-un colț și Îl rog pe Dumnezeu să o ajute. E fericită; nu-L cunoaște prea bine pe Isus, dar îi spun că El vrea să o ajute. Începe să creadă asta și, acasă, mă rog pentru ea împreună cu părinții mei.

– Pavel: Și eu mă rog uneori cu părinții mei, dar nu vreau întotdeauna. Nu știu întotdeauna ce să spun.

– Petre: Îi putem spune lui Dumnezeu ce este bine, ce nu este bine, ce te îngrijorează, ce te întristează, ce te face să plângi sau îți dă bucurie, o spui cu cuvintele tale, poate că rugăciunea ta nu va fi lungă, dar important este să o spui cu cuvintele tale. Și rugăciunea nu înseamnă doar să ceri, ci și să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face, pentru natură, sănătate, familie, să-i spui și că Îl iubim, că credem în El, că vrem să-i fim pe plac, să-L ascultăm.

– Lorena: Nu iau întotdeauna note bune la școală, așa că Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să înțeleg și mă simt mai bine. Mă rog și pentru fratele meu mai mare și uneori plâng în timp ce mă rog, mama la fel; tata, nu știu!

– Pavel: Trebuie să te rogi în fiecare zi? Uneori, uit să mă rog seara înainte de culcare.

– Petre: Înainte de culcare, poți să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ziua respectivă. Vezi puțin ce a fost și ce nu a fost bine și vorbești cu El despre asta. Îl poți ruga, de asemenea, să vegheze asupra ta, asupra gândurilor tale, asupra viselor tale. E bine să adormi în pace, mulți copii se tem noaptea. Dimineața, poți să-i aduci întreaga zi Lui, nu știi ce se va întâmpla, ce se poate întâmpla, El știe. Pur și simplu, te poți ruga când vrei și unde vrei. Tu ești cel care decide să vorbești cu Tatăl tău care este în ceruri. Nu-L vezi, dar știi că El este acolo, că te iubește și că îți vrea binele.

– Lorena: Da, cred că da. Mai am o întrebare.

Nu!

– Petre: Te ascultăm Lorena, spune! Da!

– Lorena: Dumnezeu răspunde întotdeauna?

– Petre: Da, Dumnezeu răspunde, dar nu întotdeauna așa cum credem noi și când neam dori. El este Cel care știe ce este mai bine pentru noi; și uneori dă mult mai mult decât i-am cerut și chiar dă atunci când nu i-am cerut nimic și alteori pare că nu Așteptati! răspunde. ați

– Pavel: O! Da?

– Petre: Dumnezeu este stăpânul tuturor lucrurilor, El ne iubește și vrea să ne învețe anumite lucruri, vrea săL cunoaștem mai bine și ca încrederea noastră în El să crească. Așadar, El ne poate răspunde cu „Da”, uneori cu „Nu” și alteori cu „Așteptați”.

– Pavel: Deci cum facem?

– Petre: Ne gândim: ceea ce Îl întreb pe Dumnezeu, este bine pentru mine? Este ceea ce vrea El? Citești Evanghelia și vezi cum Isus a răspuns la rugăciuni, te încurajează și te ajută să înțelegi mai bine. Poți vorbi despre asta și cu părinții tăi sau cu cineva care te poate ajuta și se poate ruga cu tine. Și poate că mult mai târziu vei înțelege planul lui Dumnezeu pentru tine.

– Lorena: Adesea, aș vrea să-mi răspundă imediat!

– Petre: Da, înțeleg bine, dar repet, Dumnezeu știe ce face și este cel mai bine chiar dacă noi nu înțelegem, nu uita că Tatăl nostru este cel care ne iubește.

ȘI TU ȘI EU!

Consider că tot ce s-a spus răspunde la multe dintre întrebările noastre și mă încurajează să continui să mă rog. Și tu? Ai tu momente când singur, sau cu părinții, prietenii, te rogi la Isus? Dacă nu ai făcut-o niciodată, te încurajez să o faci, astăzi de exemplu, oricând dorești, poți vorbi cu Dumnezeu și dacă mai ai întrebări, cu siguranță vei avea răspunsul în următoarele noastre povești.

ȘI NOI, PĂRINȚII!

Rugăciunea cu copiii este un moment de împărtășire, de comuniune. Copiii învață respectul pentru Dumnezeu, măreția Lui, dragostea Lui. Este un moment liniștit în care ne putem așeza, dar nu este întotdeauna ușor de aranjat pentru că copiii noștri trăiesc toată ziua în agitație, schimbând canalele și mișcându-se, iar acum le cerem să stea pe loc. Deci, ce ar trebui să facem? Care este modul corect de a menține aceste momente? Există o singură formulă care funcționează pentru toate familiile? Depinde de fiecare dintre noi să ne gândim la asta. Obiceiurile bune se formează când suntem mici. Așadar, haideți să începem de la naștere prin a ne ruga cu voce tare alături de bebelușul nostru. Când încep să vorbească, haideți să-i încurajăm să repete cuvintele noastre, să ne mulțumească pentru mâncare și familie. Seara, să închidem toate ecranele și să profităm de ora de culcare pentru a-i