35 – ÎI VA RĂSPUNDE ISUS?

O MAMĂ CARE CERE ÎN CONTINUARE

Fără mașini, fără biciclete, fără avioane sau trenuri! Deci, cum ne deplasăm? Ei bine, mergem pe jos. Toată lumea merge pe jos, copii, tineri, bătrâni. Călătorim pe jos.

Și Isus, cum o face? Ca și ceilalți! Călătorește kilometri întregi pe jos pentru a vizita orașele și satele din Israel. El trebuie să anunțe locuitorilor țării sale vestea bună a iubirii lui Dumnezeu.

Când Îl vedem, se întâmplă întotdeauna același lucru:

– Vine Isus! Vine Isus! Este cu ucenicii săi! L-am văzut, este acolo!

îi încurajează și le face bine.

Vestea sosirii Sale se răspândește ca focul în paie. Bărbații se întorc de la câmp. Muncitorii își opresc munca. Mamele își iau copiii cu ei și toată lumea aleargă să-L vadă, să-L audă. Nu-i uităm pe bolnavi, pentru că, acum, în toată țara, am aflat că El vindecă și face minuni extraordinare. Imaginează-ți! În fiecare zi, Isus și ucenicii săi sunt înconjurați de mulțimi de oameni, ceea ce este obositor, epuizant. Când încearcă să se retragă puțin, oamenii îi găsesc. Cînd Isus îi vede, îi va trimite El? Nu, desigur că nu! Le explică Cuvântul lui Dumnezeu,

Dar unde vor putea Isus și ucenicii săi să se odihnească puțin? El decide săși părăsească țara, sperând să găsească puțină odihnă în altă parte, departe de mulțimi. Însoțit de ucenicii Săi, Se îndreaptă spre nord și ajunge în Fenicia. Fenicia, știi cum se numește astăzi această țară? Este Liban. Poate ai auzit de Liban. Așadar, Isus se află în această țară străină, sperând că nimeni nu-l va recunoaște acolo. Se ascunde. Dar… pentru cât timp?

O femeie află de sosirea lui. Isus cu siguranță nu poate rămâne ascuns!

Nu este evreică. Este o străină. Este greacă. În acea vreme, este dificil pentru o femeie străină să se apropie de un evreu.

Dar tragedia pe care o trăiește cu fiica ei o împinge să meargă la Isus. Este disperată.

– Doamne! strigă ea, Ai milă de mine! Fiica mea suferă îngrozitor. Este chinuită de un drac. Doamne! Vino și izbăvește-o, ai milă de ea.

Isus nu răspunde niciun cuvânt… Ea continuă să-l implore. Ea insistă:

– Ai milă de mine! Eliberează-mi fiica!

Isus tot nu răspunde. În cele din urmă, ucenicii sunt supărați, intervin:

– Trimite-o! îi spun lui Isus. Fă ce-ți cere. Ne urmează mereu și ne obosește cu strigătele ei!

– Dar eu am fost trimis doar pentru poporul lui Israel, răspunde Isus. Femeia tot nu-și pierde curajul, vine să se prosterneze înaintea lui Isus.

– Doamne! Doamne! Ajută-mă! Ajută-mă! imploră ea.

– Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini! răspunde Isus.

– Da, Doamne, este adevărat! Dar câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!

– O! Ai o credință mare! răspunde Isus, pentru ceea ce ai spus, pentru ceea ce crezi, pentru credința ta, du-te! Du-te acasă, demonul tocmai a părăsit-o pe fiica ta. Imaginează-ți bucuria acestei mame! Vine acasă și își găsește copilul odihnindu-se liniștit în patul ei, complet eliberat.

ȘI TU ȘI EU!

La întrebarea „de ce a insistat această femeie?”, putem răspunde că această mamă este teribil de nefericită să-și vadă copilul suferind și că crede că Isus o poate binecuvânta.

Crede că El este Atotputernic să-i vindece copilul.

Crede că El a venit pe pământ să facă bine evreilor, dar și tuturor celor care nu sunt evrei, indiferent de țara lor, de naționalitatea lor, deci copilului ei.

Crede că dacă Isus îi dă o fărâmitură, nu este de fapt mult, o fărâmitură, dacă îi dă o fărâmitură din binecuvântările Sale este suficient pentru ca fetița ei să fie eliberată de puterile rele. Această femeie are credință. Iată ce i-a spus Isus:

– Femeie, credința ta este mare, răspund da! la rugăciunea ta, du-te, copilul tău este eliberat. Această poveste te încurajează pe tine și pe mine să păstrăm credința, să continuăm să avem încredere în Isus chiar și în vremuri dificile.

ȘI NOI, PĂRINȚII!

Cred că putem fi cu toții de acord, credința acestei femei a fost pusă la încercare. Însuși Isus a contribuit la această încercare. Prin refuzul său, el a făcut posibil ca ucenicii și noi să vedem ce era în inima acestei femei, încrederea ei reală și totală, să fie pusă în evidență. Isus cunoaște cele mai profunde gânduri ale inimilor noastre. El știe unde este credința noastră, încrederea noastră în El. Cât de mult ne-ar plăcea dacă Isus ne-ar putea spune și nouă: „O, credința voastră este mare!”. Copiii noștri ar avea astfel înaintea ochilor un model de credință fidelă chiar și în vremuri dificile.

Așadar, cum putem face să creștem credința noastră? Cu pâinea bună care o hrănește, Cuvântul lui Dumnezeu.