53 – OMUL CARE ÎI SPUNE MULȚUMESC LUI ISUS

CEI ZECE LEPROȘI

Isus și ucenicii săi merg la Ierusalim. Ei urmează granița dintre două regiuni, Samaria și Galileea. Se apropie de un sat când zece bărbați ies în întâmpinarea lor, dintre care unul este un locuitor al Samariei, un samaritean. Sunt îmbrăcați ponosit. Ucenicii îi văd venind cu îngrijorare.

– Sunt leproși! Ce spectacol! își spun ei.

– Să sperăm că nu vor veni la noi!

– Nu, uite! Nu mai avansează, cu atât mai bine!

Într-adevăr, acești oameni se opresc la o bună distanță. Respectă legea care le interzice să se apropie de sat. Deoarece sunt contagioși, nu pot avea contact cu nimeni. Și-au părăsit familia, prietenii, munca. Sunt condamnați să trăiască separați de toată lumea. Viața lor este tristă. Suferă în permanență pentru că boala progresează zi de zi și știu că nu se vor vindeca niciodată. Sunt mutilați și desfigurați îngrozitor. Sunt înspăimântători; toată lumea fuge de ei.

Ucenicii sunt ușurați să-i vadă rămânând unde s-au oprit. Dar, dintr-o dată, tresar când aud strigătele leproșilor:

– Isuse, Isuse, Isuse! Învățătorule! Ai milă de noi!

– Te rugăm, ai milă, vindecă-ne!

Este impresionant să-i vezi și cu atât mai mult să auzi aceste strigăte de suferință. Isus însuși nu este nici înspăimântat, nici speriat, dar pe chipul său se poate citi o compasiune imensă. Ce va face? Se va apropia de ei și îi va atinge?

Le spune:

– Duceți-vă și arătați-vă preotului!

Ucenicii nu înțeleg; aici toată lumea știe foarte bine că un lepros poate merge la preot doar atunci când nu mai există urme ale bolii. Așa că preotul verifică și declară oficial că bolnavul este vindecat și își poate relua o viață normală. Dar nu s-a întâmplat nimic, lepra nu a dispărut. Cum pot ei să meargă înaintea preotului? Este imposibil! Totuși, Isus le cere să meargă, pentru că pentru el, ei sunt deja vindecați.

Vor asculta? Asta ar însemna că ei cred că ceea ce spune Isus este adevărat, chiar dacă încă nu văd.

Fără întârziere,Cei zece leproși au pornit spre casa preotului. Le era greu să meargă, căci boala îi slăbise foarte mult, dar au mers.

Pe drum, unul dintre leproși s-a oprit și s-a uitat la tovarășul său.

– Pielea ta… pielea ta, uite… s-a schimbat! E ca nouă, complet netedă! Și întorcîndu-se către altul, i-a spus:

– Dar și tu… cicatricile tale au dispărut!

– Și eu la fel! Uite!

– Suntem cu toții vindecați, toți zece! Complet vindecați! Nu mai sunt urme de lepra noastră! Au început să alerge, sărind de bucurie. ȘI NOI, PĂRINȚII!

– E minunat! Suntem vindecați!

– Să ne grăbim! Cu cât îl vedem mai repede pe preot, cu atât mai repede vom fi acasă!

– Abia aștept să mă reunesc cu familia mea; nu mă vor recunoaște!

– Aceasta este cea mai fericită zi din viața mea!

Deodată, samariteanul s-a oprit și si-a zis.

– Dar… dar Isus a fost cel care ne-a vindecat! El a fost cel care a făcut această minune! Ne-a redat sănătatea. O viață nouă începe datorită Lui. Dar ce fac eu aici? Nu e corect! Trebuie să-L găsesc și să-i mulțumesc.

Se întoarce către prietenii săi, dar aceștia nu mai sunt acolo, au dispărut.

Se întoarce și aleargă în direcția opusă, cântând cu voce tare

– Slavă Domnului, Slavă Domnului care m-a vindecat! Puținilor oameni pe care îi întâlnește, îi întreabă:

– Unde este Isus? L-ați văzut trecând? Vreau să-L găsesc pentru că El m-a vindecat de lepră!

Când Îl găsește, se aruncă la picioarele Lui, cu fața în jos; se prosternează și spune:

– Doamne! Mulțumesc! Din toată inima, Îți mulțumesc! Cum mi-ai spus, sunt complet vindecat! Lepra a dispărut, Îți mulțumesc, ai făcut o minune atât de mare pentru mine. Isus s-a uitat în jur și, cu mare tristețe, i-a spus:

– Erați zece leproși, toți zece ați fost vindecați, nu-i așa? Unde sunt ceilalți nouă? Niciunul dintre ei nu s-a gândit să se întoarcă să-L laude pe Dumnezeu și să-I mulțumească? Deci ești singurul care s-a întors.

Omul este rușinat de ingratitudinea, de lipsa de recunoaștere a camarazilor săi și nu mai îndrăznește să se ridice. Atunci Isus i-a zis:

– Ridică-te, prietene! Poți să te duci acasă! Credința ta te-a mântuit!

Acest om se ridică cu inima plină de recunoștință și iubire pentru Isus. Este vindecat, Isus l-a mântuit!

ȘI TU ȘI EU!

Acum știi ce s-a întâmplat. Pentru că acești oameni, care au fost vindecați, nici măcar nu s-au întors să-i mulțumească și să-i dea glorie lui Dumnezeu, Isus a exprimat, în fața tuturor celor care erau acolo, tristețea inimii sale. De asemenea, i-a spus samariteanului că a făcut bine că s-a întors să-i spună recunoștința, iubirea și adorația sa.

Te încurajez să spui Mulțumesc, simplu, cu propriile tale cuvinte. Poți să o faci oricând și oriunde dorești; mulțumirile tale vor fi întotdeauna primite cu bucurie.

Suntem uneori șocați de ingratitudinea copiilor care cred că li se datorează totul. Dar totul poate fi învățat, inclusiv recunoștința!

Trebuie să-i învățăm, de la o vârstă fragedă, să spună mulțumiri lui Dumnezeu și oamenilor, începând cu părinții lor și cu toți cei care au grijă de ei.

Uneori au dificultăți în a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că nu știu de ce, dar îi puteți ajuta amintindu-le de tot ceea ce Dumnezeu le dăruiește în fiecare zi.

Vă las cu acest frumos verset 15 din Psalmul 50:

Cheamă-Mă în ziua necazului; te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.