A fost o problemă la școală și profesorul i-a întrebat pe elevi ce s-a întâmplat.
– Am văzut totul, doamnă, a răspuns Lucas, am auzit totul.
– Deci, spune-mi ce ști, din moment ce ai fost martor la ceea ce s-a întâmplat.
Da! Lucas este martor. A fi martor înseamnă a spune ceea ce știi, ceea ce ai văzut, ceea ce ai auzit, este misiunea pe care Isus a încredințat-o ucenicilor săi. Îți amintești? Le-a spus: Fiți martorii mei în Ierusalim, în Samaria și până la marginile pământului. Așa că au ieșit să vestească Vestea Bună peste tot în țară și ști ce a făcut Dumnezeu? I-a însoțit, făcând minuni și semne. Îl vom urmări pe unul dintre acești ucenici, este Filip. Ascultă cu atenție și vei răspunde la întrebarea mea: Cine a fost unul dintre primii martori din Africa? Vei găsi această relatare în Faptele Apostolilor, capitolul 8.
This show has its own podcast in French.
Citește povestea
-
Textul fiecărei povestiri în format PDF – https://123raconte.com/wp-content/uploads/2026/03/76-FILIP-SI-MINISTRUL-AFRICAN-.pdf
-
Certea – https://123raconte.com/wpcontent/uploads/2026/02/LE_LIVRE_ro.pdf
Catégories
Full text of this story :
De când Filip a ajuns în Samaria, multe lucruri s-au schimbat, iar locuitorii orașului discută despre asta.
– Este minunat! Am auzit despre minunile pe care le-au făcut ucenicii în Ierusalim, dar acum le vedem și în țara noastră.
– Da! Filip se roagă în numele lui Isus, iar oamenii sunt vindecați. Am văzut un om posedat și chinuit, a fost complet eliberat. Sărea de bucurie, nimeni nu l-a recunoscut.
– Am văzut mai mulți oameni handicapați cum își lasă bastoanele jos și încep să meargă și să alerge, printre vecinii și prietenii mei, mulți bolnavi au fost complet vindecați.
– Cu adevărat, Dumnezeu face minuni printre noi.
Mulțimi întregi vin să-l asculte pe Filip. El le vorbește despre dragostea lui Isus și despre iertarea Lui, iar Dumnezeu îi confirmă cuvintele cu minuni.
Unii bărbați discută între ei:
– Pentru mine s-a sfârșit! Nu-l voi mai vedea pe Simon. E un hoț!
– Nici eu. Ne-a înșelat pe toți, e un escroc.
Dar cine este acest Simon care vrea să treacă a fi cineva foarte important? E un magician. Îi uimește pe copii și pe adulți cu magia și vrăjitoria sa. Oamenii sunt fascinați de puterile lui, chiar și conducătorii orașului merg să-l consulte.
Dar ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, ei înțeleg că Simon este un om rău. Așa că se îndepărtează de el.
Un mare număr de locuitori ai orașului cred în Isus. Sunt botezați și devin ucenicii Lui. Și ce fac apoi? Ei bine! Sunt atât de fericiți încât vorbesc despre ceea ce au văzut și au auzit, iar vestea bună se răspândește mai mult în Samaria. Într-o zi, un înger al Domnului i se arată lui Filip. Îi spune:
– Filip! Scoală-te și du-te pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza.
Filip se ridică și pleacă. În timp ce merge, aude cai în spatele lui trăgând un car.
– Iată un călător care se întoarce din Ierusalim! își spunea el în timp ce îi vedea trecând. Bărbatul care stă în car este un african. Nu este atent la Filip, citește și pare foarte absorbit de lectură.
Duhul lui Dumnezeu i-a zis lui Filip:
– Du-te să ajungi din urmă carul.
Filip a alergat. Acum era foarte aproape. Omul a continuat să citească cu voce tare.
Filip a ascultat. „A fost dus ca o oaie la tăiere, ca un miel care se lasă tuns fără să se zbată!”
– Oh! Dar citește Cuvântul lui Dumnezeu, s-a gândit Filip, este o profeție foarte veche despre Isus.
– Înțelegi ce citești? l-a întrebat pe călător.
– Nu! Mă uit, dar nu înțeleg și nu este nimeni care să-mi
explice. Dar tu, vino, urcă-te în car și explică-mi!
Filip s-a așezat lângă acest om care venise la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu și se întorcea în țara sa la mai mult de șapte sute de kilometri distanță. Încă nu avea răspunsul la întrebarea sa, dar din înălțimile sale cerești, Dumnezeu l-a văzut și l-a trimis pe Filip special pentru el. Acest om este ministru al reginei Etiopiei. El face gestiunea comorilor reginei.
– Te rog, îl întreabă pe Filip, explică-mi. Despre cine vorbește profetul? Cine este acest om care acceptă să fie condamnat la moarte fără să spună nimic?
– Este vorba despre Isus, care a fost de acord să-și dea viața pentru iertarea tuturor oamenilor, răspunde Filip, apoi anunță vestea bună a iubirii lui Dumnezeu, venirea lui Isus, moartea Sa pe cruce și învierea Sa. Bărbatul primește toate cuvintele sale cu bucurie. În cele din urmă, înțelege și crede!
Călătoria continuă, caii galopează pe potecă, iar cei doi bărbați vorbesc.
– O! Uite! spune brusc ministrul, ai văzut? Este apă aici. Vrei să mă botezi?
– Dacă crezi din toată inima, te voi boteza! răspunde Filip.
– Da, cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Cred că Și-a dat viața pentru a mă mântui, acum vreau să-L urmez și să fiu ucenicul Lui, răspunde bărbatul. Opriți caii!
Amândoi coboară în apă, iar Filip îl botează. Apoi ies din apă, dar dintr-o dată ministrul se uită în jur și nu-l mai vede pe Filip. A dispărut. Duhul Domnului l-a luat. Omul s-a urcat înapoi în carul său și, plin de bucurie, și-a continuat lunga călătorie, rugându-se și lăudându-L pe Dumnezeu care i se făcuse cunoscut. Și Filip, unde este? Ce s-a întâmplat cu el? Duhul lui Dumnezeu l-a condus într-un alt oraș unde a anunțat Vestea Bună.
ȘI TU ȘI EU!
Ministrul a călătorit sute de kilometri, trecând prin orașe și sate, ce a făcut? Cu siguranță a vorbit despre Isus tuturor celor pe care i-a întâlnit. Ajuns în țara sa, în Africa, a vorbit reginei, miniștrilor, familiei sale, prietenilor săi, slujitorilor săi și astfel s-a răspândit Vestea Bună a iubirii lui Dumnezeu, așa cum spusese Isus. Și după aceea, ști ce s-a întâmplat? Ei bine, a continuat; erau mereu bărbați, femei și copii care vorbeau despre Isus, iar Dumnezeu îi însoțea, făcând semne și minuni. Asta se întâmplă și astăzi.
ȘI NOI, PĂRINȚII!
Acesta este începutul lucrării misionare. Evanghelizarea lumii este lansată. Așadar, oferițile copiilor voștri cărți despre viața misionarilor, cum Dumnezeu i-a condus, i-a însoțit, cum lucrarea a continuat și continuă încă în întreaga lume. La fel ca ministrul, copiii voștri s-ar putea să nu înțeleagă ceea ce citesc. Au nevoie să li se explice lucrurile, să fie însoțiți. Vă încurajez să fiți atenți la reacțiile lor, la întrebările lor. Nimic nu poate înlocui acest contact direct. Dacă nu știți cum să le răspundeți, nu ezitați să-i puneți în legătură cu persoane care pot.